Răspunderea pentru prejudiciul cauzat de produse cu viciu

Răspunderea civilă delictuală sau extracontractuală este declanşată ca urmare a cauzării unui prejudiciu printr-un fapt ilicit, în afara existenţei oricărei legături juridice preexistente între autor şi persoana prejudiciată. Atunci când obligaţia de reparare a prejudiciului este urmarea nerespectării sau a încălcării unor obligaţii asumate în prealabil, printr-un contract, răspunderea ce se va declanşa va fi contractuală.

În cadrul acestui articol, avem drept scop analiza unei forme de răspundere delictuală, și anume răspunderea pentru prejudiciul cauzat de produse cu viciu.

Conform legislației, producătorul răspunde pentru prejudiciul cauzat de un produs cu viciu, chiar şi în lipsa vinovăţiei, cu excepţia cazurilor în care:

- nu a pus produsul respectiv în circulaţie;

- se poate considera, în funcţie de împrejurări, că produsul nu avea viciul cauzator de pagube în momentul în care producătorul l-a pus în circulaţie;

- produsul nu este realizat nici pentru vînzare, nici pentru o altă formă de valorificare;

- viciul constă în faptul că produsul, în momentul în care producătorul l-a pus în circulaţie, - corespundea unor dispoziţii legale obligatorii;

- viciul nu putea fi identificat din cauza nivelului ştiinţei şi tehnicii de la momentul în care producătorul l-a pus în circulaţie.

Obligaţia de reparare a prejudiciului de către producătorul unei părţi componente a produsului este exclusă în cazul în care viciile se datorează modului de asamblare (construcţie) a produsului în care este încorporată partea componentă ori adăugirilor şi conexiunilor făcute de realizatorul produsului final. Această prevedere se aplică în modul corespunzător şi producătorului de materie primă.

Obligaţia producătorului de a repara prejudiciul este diminuată sau înlăturată dacă la producerea prejudiciului a concurat vina celui prejudiciat ori a persoanei pentru care răspunde cel prejudiciat.

Răspunderea producătorului nu este diminuată în cazul în care prejudiciul este produs concomitent de un viciu al produsului şi de acţiunea unui terţ.

Legiuitorul vine cu precizarea că, în sensul secțiunii care reglementează această răspundere,  produs este orice bun mobil, chiar şi în cazul în care acesta este încorporat în alte bunuri mobile sau într-un bun imobil. De asemenea, sînt considerate produse energia electrică, gazele naturale şi apa livrate pentru consum individual.

Producător este cel care a realizat un produs finit, o materie primă ori o parte componentă a unui produs. Producător este considerat şi cel care se prezintă ca producător prin adăugarea numelui său, a semnelor sale de comerţ sau a altor semne distinctive.

Producător este de asemenea cel care, în cadrul activităţii sale comerciale şi în limitele domeniului de reglementare al prezentei secţiuni, importă sau cumpără un produs în scop de vînzare, de locaţiune, de leasing sau de distribuire în o altă formă.

Dacă producătorul nu poate fi stabilit, orice persoană care a livrat produsul poate fi considerată producător dacă, în termen de o lună din momentul în care a luat cunoştinţă de pretenţiile ce decurg din viciile produsului, nu indică producătorul ori persoana care i-a livrat produsul. Această dispoziţie se aplică şi în cazul unui produs importat în raport cu care nu pot fi identificate persoanele menţionate la alin.(3), chiar dacă numele producătorului este cunoscut.         

Conform Codului Civil, în sensul secțiunii a 2-a din Capitolul XXXIII „Răspunderea delictuală”, prejudiciu se consideră:

- prejudiciul cauzat prin deces sau prin leziuni corporale;

- prejudiciul cauzat sau distrugerea oricărui bun, altul decît produsul cu viciu, cu condiţia cumulativă ca bunul viciat:

- să fie, în mod normal, destinat utilizării sau consumului privat; şi

- să fie utilizat de persoana prejudiciată în special pentru uz propriu sau pentru consum privat.           

Aceste reglementări nu aduc atingere dispoziţiilor de drept privind repararea prejudiciului moral.

Referitor la angajarea răspunderii, persoana prejudiciată trebuie să facă dovada a trei condiții obiective: defectul produsului, prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre defectul produsului și prejudiciul suferit de victimă. Vinovăția sau culpa producătorului nu este o condiție a răspunderii, deoarece este o răspundere obiectivă bazată pe ideea de garanție care are ca suport obligația de securitate generală a produselor ce se află în circulație.

În cazul depistării unui viciu, cel prejudiciat trebuie să aducă proba viciului, prejudiciului şi a legăturii cauzale dintre ele. În cazul în care pentru repararea prejudiciului nu este stabilit niciun termen, prejudiciul se repară dacă a apărut pe parcursul a 10 ani de la data la care producătorul a pus în circulaţie produsul ce a provocat prejudicii, cu excepţia cazurilor cînd persoana prejudiciată a iniţiat, în această perioadă, o procedură judiciară împotriva producătorului. Răspunderea producătorului pentru produsele cu viciu nu poate fi exclusă ori limitată printr-o clauză contractuală. Convenţiile contrare nu produc efect.

Valeria Fratescu,

Jurist INCASO