Răspunde oare soțul pentru datoriile soției, și invers?

Conform art. 19 CF RM bunurile dobândite de către soţi în timpul căsătoriei sînt supuse regimului proprietăţii în devălmăsie și aparțin ambilor cu drept de proprietate conform legislației în vigoare. Excepție de la regula de bază este cînd regimul bunurilor soților este guvernat de către prevederile unui contract matrimonial încheiat între aceștia.

Soții, de comun acord, posedă, folosesc şi dispun de bunurile comune din proprietatea în devălmășie. Conform art. 21 alin (2) CF RM fiecare dintre soţi este în drept să încheie convenţii prin care să dispună de bunurile comune, cu excepţia bunurilor imobile, acordul celuilalt soţ fiind prezumat. Așadar fiecare dintre soți poate încheia acte juridice prin care să gajeze bunuri mobile fără acordul expres al acestuia, el fiind prezumat, și respectiv să răspundă cu ele în caz de necesitatea cu cota parte ce o deține. Situația este diferită atunci cînd unul dintre soți dorește să înstrăineze casa sau apartamentul ori să limiteze prin acte juridice dreptul la locuinţă al celuilalt soţ în acest caz este necesar în mod obligatoriu consimțământul expres al celuilalt soț.

Conform art. 24 CF RM alin. (1) prevede că fiecare soţ răspunde pentru obligaţiile proprii cu bunurile proprietate personală şi cu cota-parte din proprietatea în devălmăşie, care poate fi determinată de către instanţa judecătorească la cererea creditorului. Astfel dacă unul dintre soț nu și-a asumat careva obligațiuni prin semnarea actelor juridice acesta poartă răspundere pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor cu bunurile proprietate personală sau cu bunurile comune a familiei în mărimea cotei părți pe care o deține din acestea, cu excepțiile prevăzute de lege. Bunurile care fac parte din proprietatea personală a soțului sunt acele bunuri care au aparţinut fiecăruia dintre soţi pînă la încheierea căsătoriei şi bunurile primite în dar, obţinute prin moştenire sau în baza altor convenţii gratuite de către unul dintre soţi în timpul căsătoriei.

Iar alin. (2) al aceluiași art. 24 CF RM reglementează o excepție de la regula enunțată mai sus, și anume că soţii răspund cu întreg patrimoniul lor pentru obligaţiile care au fost asumate în interesul familiei, fie şi numai de unul dintre ei, precum şi pentru repararea prejudiciului cauzat ca urmare a săvîrşirii de către ei a unei infracţiuni, dacă prin aceasta au sporit bunurile comune ale soţilor.

Așadar un soț răspunde pentru obligațiile celuilalt soț dacă:
1. Obligația pecuniară (de exemplu creditul) a fost asumată în interesul familiei
2. Executarea obligațiunii a fost asigurată cu un bun ce face parte din proprietatea lor comună, iar pentru acest lucru celălalt soț și-a exprimat acordul conform legii.

Pentru mai multe detalii apelați 022 85 37 85 sau accesați pagina www.incaso.md.

 

Buclis Ana
Avocat
INCASO Compania de Colectare a Datoriilor